6. Am scăpat de griji

Helen Bradshaw (am citit foarte multe cărți în ultima vreme în care eroinele se numeau Helen) este o londoneză de 26 de ani, cu un loc de muncă mediocru, ușor plinuță, cu o viață amoroasă cam instabilă. A, da, și are și un pisoi gras, pe numele lui, Grasu', care este o continuă bătaie de cap.

Se întâmplă totuși o tragedie, care îi fărâmițeaza lumea (și așa dată peste cap) lui Helen: îi moare tatăl. Și deși autoarea păstrează pe tot parcursul romanului un ton glumeț, e imposibil să nu te deprime evenimentele triste care au loc.

Poate ca să își înece amarul, poate pentru că își dorea într-adevăr, Helen se culcă cu proprietarul apartamentului în care locuiește, Marcus. Ceea ce, desigur, este o greșeală stupidă. Și de aici încolo Helen se folosește de absolut fiecare ocazie ca să râdă de puța cea mică a lui Marcus. Și ocaziile nu sunt puține!

Dar Helen întâlnește un veterinar califragilistic (pe Tom) într-un moment-cheie. După care nu îl mai întalnește, după care îl întâlnește din nou (se folosește de cea mai bună scuză - Grasu'), and the story goes on.

În background se mai petrec și alte lucruri, unul mai deprimant ca altul: mama lui Helen suferă de o depresie profundă după pierderea soțului, iar prietena lui Helen, Tina, este abuzată de iubitul ei.

Pe mine m-a obosit această carte, au fost prea multe treceri de la umor nebun la stări depresive, chiar foarte depresive. Poate dacă nu ai trecut prin experiența pierderii unui părinte, nu te-ar afecta atât de tare această carte, însă pe mine m-a atins. Partea și mai tristă este că finalul...este foarte ciudat. Într-un fel e în regulă, dar în mai multe feluri...nu e în regulă. Cred că într-un fel depinde de dispoziția fiecăruia atunci când o citește. Dar am apreciat cu siguranță umorul savuros. Au fost momente când am râs cu lacrimi!

Pe data viitoare!

Cristina

Pe mine m-a obosit această carte.