Sexul

Gata! S-a votat varianta secretă numărul 4, Sexul! Așa că hai sa vedem ce are de spus Hannes Stein despre asta! Enjoy!

Faptul că majoritatea oamenilor și-o trag între ei cândva și cumva depășește capacitatea normală de imaginație, ceea ce este demonstrat de testul oficiului poștal sau al supermarketului: încercați să vă reprezentați limpede că oamenii care se află alături, la coadă, se dedau uneori la acea îndeletnicire recreativă, pentru care filozoful Kant a inventat formula nimerită de "utilizare reciprocă a organelor sexuale". Nici vorbă! Nu merge. Mai degrabă ne-am putea aștepta să vedem formele suprarealiste ale lui Picasso alergând, în carne și oase, prin peisaj, ori pe Superman și Harry Potter plimbându-se împreună prin grădina zoologică, decât să ne putem imagina așa ceva. Și totul datorită unui rar hatâr pe care ni-l face natura. Ceea ce ne-am imagina în privința unei persoane cu totul necunoscute nu ar rula la cinematograful minții decât în cercul celor mai intimi prieteni. Din fericire, lipsa de fantezie face să cadă foarte repede cortina - din prea mult penibil. La urma urmei, spre deosebire de fluturi și rinoceri, oamenii sunt destul de dezgustători în asemenea situații, cu precădere bărbații. Ca să nu mai vorbim de zgomote, icnete și așa mai departe; să lăsăm să se aștearnă vălul tăcerii peste toate astea. Nu există nici un reprezentant al speciei Homo Sapiens mut în asemena situații. Nici candidatele la Premiul Nobel, nici umaniștii de primă linie, cu nenumărate decorații. "De eternul omenesc", scria consilierul particular Goethe, cu zâmbet sarcastic, "nu scapă nimeni."

Se poate să nu existe nimic mai frumos decât sexul; dar nici nu există, din păcate, ceva mai idiot. Răul esențial provine din faptul ca exercițiul respectiv pretinde prezența a două persoane, dacă dorim să iasă cât de cât interesant. Astfel, premisa catastrofelor există de la bun început. S-au scris romane groase pe motiv că doi oameni, după cum se spune atât de romantic și de sugestiv în cântec, "nu s-au potrivit". Unul dintre cele mai înfiorătoare războaie de distrugere din istorie s-a abătut asupra orașului Troia, se spune, numai din cauză că preafrumoasa Elena voia neapărat să se culce cu Paris (care, desigur, era foarte încântat să se pună la dispoziție). Iată, în sfârșit, momentul se apropie - îngerii baroci suspină languros, neglijeul roz-diafan se desface ca de la sine, aparatul de filmat se abate elegant spre focul din cămin...și totul se soldează cu un eșec enorm. El nu poate, ea nu vrea. Sau burta lui păroasă stă în cale. Sau mobilul ei începe să sune tocmai când dădea să se topească de simțiri fierbinți. Sau se agață în piercinguri și nu mai pot mișca. Dacă am presupune existența unei analogii între mâncare și sex - adică nu am putea să savurăm masa cum se cuvine decât în doi, iar scena ar arăta ca o adunare de adevărați cretini, în care s-ar auzi mereu murmure de genul: "Oh, da, oh, o măslină, încă o măslină" sau, "salamul, salamul ăsta divin" - am fi dat de mult în primire cu toții, din lipsă de apetit.

Pisicile nu intră în călduri decât într-un sezon anume, altfel trec țanțoș și rece unele pe lângă altele. Vai, dacă omul ar fi și el construit așa - am fi scutiți măcar de o parte din dezastru! Dar această calamitate biologică face ca omul, această fiară, să fie în călduri tot anul. Miau!

Am încheiat citatul.

Femeile

FEMEILE

Există femei cu mai mult rânduri de guși, cu ochi reci și sfredelitori și cu cicatrice pe față. Există femei drăguțe la modul politicos, cărora le bate în piept o inimă de turtă dulce, după cum vei remarca de îndată ce le vei cunoaște mai îndeaproape. Există și femei care prezintă mai multe avantaje: sunt frumoase ca dispozitivele de ars gunoiul, au tot atât sexapeal cât o bere rece, fără alcool, și au o conversație pasionantă ca telejurnalul. Dar nu asta este problema. Mai întâi, abia dacă te simți atras să le ții companie, și apoi îți vine destul de ușor să le eviți.Oricum, exclus să li se ceară numărul de telefon la petreceri! Nu, problema e cu celelalte femei, care te privesc cu ochi întunecați și inteligenți pe sub genele elegant arcuite, care, cu buzele lor senzuale, aprind un surâs în sufletul oricui, care nu trebuie decât să-ți treacă prin față că te gândești la lucruri pe care nu le poți relata în scris, ca să nu ia foc hârtia; femeile cu spirit și suflet cald, și cu gropițe în obraji, care zâmbesc și își lasă capul pe spate, îndepărtându-și adolescentin o șuviță rebelă. Să le numim provizoriu, de probă: minunatele. Există o mulțime - blonde, brunete, roșcate, mari, mici, grase, slabe, bătrâne, tinere - în orice caz, mult mai multe decât consideră de obicei un bărbat obișnuit. Problema este doar că aceste femei sunt trăsnite. Fără excepție.

Pentru a descifra natura trăsnelii lor, trebuie doar să mergem la cinematograf și să vedem Jurnalul lui Bridget Jones, ambele părți, vă rog, un film tipic pentru femei. Eroina are o problemă cu greutatea, dar asta nu-i chiar așa de rău. În definitiv, toate femeile din lumea occidentală au o problemă cu greutatea, nu sunt scutite nici scoabele înfometate, cu picioare lungi. De când tablourile lui Peter Paul Rubens nu mai sunt la modă, există o genă specific feminină care șoptește demonic, încă din leagăn: "Ești prea grasă, ești prea grasă." Din fericire, Dumnezeu cel Atotputernic a plăsmuit, ca remediu, sexul și complimentele. Dar, pe lângă problema greutății, Bridget Jones are încă una, foarte serioasă. Este sedusă în același timp de doi bărbați: îl iubește pe Mark Darcy cel cuminte, jurist specializat în drepturile omului, care se străduiește să o cucerească prin delicatețe și curtoazie și îi iartă ciudățeniile cu un surâs plăcut. Dar ea cade mereu și în mrejele lui Daniel Cleaver - rol jucat magistral, cu un aer ștrengar, de Hugh Grant - cuceritor diabolic, cu umerii lați, care nu urmărește altceva decât să sucească mintea femeilor, considerându-se, pe drept cuvânt, irezistibil, oferindu-le generos porția de tandrețe sexuală, fără nici o mustrare de conștiință.

Aici idealistul drăgăstos, plin de fidelitate și de atenții, dincolo seducătorul rânjit, chipeș și pofticios, iată cele două categorii după care se dau în vânt femeile, în special cele minunate. Când inima ar sta la îndoială, cui să-i acorzi atenția, unui Darcy așa cum îl cunoaște toată lumea, sau mai degrabă unui Daniel Cleaver? Regretabil, dar răspunsul este: amândurora, și pentru totdeauna. Astfel, bărbații se trezesc ca niște dansatori pe sârmă într-o reprezentație absurdă - să mențină echilibrul între două așteptări, care se exclud reciproc. Să ducă gunoiul la ghenă și, în același timp, să fie sălbatici, înflăcărați și imprevizibili. Toate își doresc să le ții de mână când le doare măseaua, dar vor și iubitul năvalnic, care, fără să țină seama de nimic, are un singur scop. Bărbatul perfect, vă rog, trebuie să fie întotdeauna și bun și rău, și danez și italian, și gentleman și mârlan. Și vai de cei care lasă impresia că ar aduce pe noptieră o ceașcă de ciocolată fierbinte, adevărat mocofan. Dar vai și de cel care lasă impresia că NU este gata să o facă, adevărat individ josnic. Partea cea mai rea a sindromului Darcy-Cleaver este că nu-i atacă numai pe bărbați, ci și pe femei - mai ales pe cele minunate - în modul cel mai crunt. De aceea se și plâng mereu celor mai bune prietene că l-au lăsat cu ochii în soare pe un Mark Darcy din pricina unui irezistibil Daniel Cleaver. Sau că i-au dat papucii, gândind la rece și strângând din dinți, unui Daniel Cleaver, iar acum se plictisesc de moarte alături de un binevoitor Mark Darcy.

Am afirmat că toate femeile minunate ar suferi de aceasta trăsneală. Însă, am exagerat, exist și excepții. Acelea, sunt, în schimb, căsătorite.

PS: Fragment din "Enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie zilnic" a lui Hannes Stein.

PPS: Aștept voturi pentru următorul fragment. Aveți de ales între filme porno, fotbal și homosexualitate.

Bărbații

Am descoperit de curând o carte foarte interesantă, Enciclopedia lucrurilor care ma sâcâie zilnic, scrisă de Hannes Stein (apărută la Editura Nemira). Am citit primele câteva pagini și am constatat că e foarte reușită, așa că m-am gândit să vă prezint niște fragmente. Cele de azi se întâmplă să fie despre bărbați și femei. Spor la lectură!

BĂRBAȚII

Nu este vorba aici de porcii cu burțile atârnate și nici de alte animale infecte. Nu ne interesează nici prostănacul în costum și cravată, care nu cunoaște decât o tema de discuție, mai exact despre el însuși, și care ține morțiș să ajungă la desuurile oricărei femei care-i iese în cale, cu degetele lui ca niște cârnați. Nu ne interesează nici genul cu haină de piele și respirația rău mirositoare, care târăște prin parcuri chelnerițe culese la întâmplareș după cum îl vom trata cu dispreț și pe cochetul cu lanț de aur și ochi albaștri-văzduh, în spatele cărora se cască vidul. Nu avem o problemă nici cu universitarul cu barbă rară și ochelari din os, care nu ar găsi un clitoris nici cu sistemul GPS. Nu, aici este vorba despre bărbați cu mâini sensibile și riduri de expresie, care le acordă femeilor atenția tuturor celor șapte simțuri ale sale, care, cu umerii lați, arată bine atât în costumul cu vestă, cât și în jeanși, care folosește

un aftershave amețitor și care, pe deasupra, mai știe și să gătească - scurt și îngrozitor: vorbim despre bărbatul visurilor. Se prezintă în toate formele și variantele posibile, la șaizeci de ani, împuținat de vârstă, ori înalt și năvalnic, sărac-lipit ori moștenitor de milioane, antreprenor în construcții cu surprinzătoare fantezie ori artist cu uimitor simț practic. Și se pare că există chiar și câțiva jurnaliști care corespund imaginii ideale schițate aici. Omul visurilor merită toate cele zece puncte pe care le acordă spiritul lumii in eroticis. Se poartă cavalerește și cu noblețe; este înțelept; este puternic; este tandru; madame, ar putea să fie într-o zi tatăl copilului dumneavoastră. Partea proastă rămâne că, pe deasupra, este și laș.

Orice femeie care merită să se cheme așa știe instinctiv cum să-și pescuiască un bărbat al visurilor. Mai întâi joacă rolul de femme fatale în ciorapi-plasă, ca să-l ademenească în pat. Păstrează stilul Carmen și Cleopatra, să nu dea de bănuit că ar avea vreun gând serios. Îi șoptește cuvinte dulci și îl convinge să meargă în weekenduri senzuale prelungite la Marea Baltică. Și apoi, când este cu totul pierdut, când zace în năvod și se zbate, când nici nu mai știe de capul lui de îndrăgostit, atunci ea închide cursa cu o mișcare hotărâtă.

Ea, numai ea, va fi femeia viații lui. Într-adevăr, un plan extraordinar! Și conceput cu atâta simț al detaliului! Dar totul eșuează, desigur, pentru că bărbatul visurilor o va părăsi. Și, judecând la rece, nici măcar nu ne putem supăra prea rău pe ticălos. Bărbații se comportă exact ca în principiul incertitudinii al lui Heisenberg, care afirmă că putem cunoaște doar locul unde se află sau sensul de rotație al unei particule atomice, dar niciodată ambele date simultan. Asta înseamnă că bărbații - dar în special cei ai visurilor - nu sunt capabili să combine în mintea lor conceptul de femme fatale cu acela de parteneră de viață. Nu știu ca "unu plus unu fac doi", după cum se spune în limbajul așa de potrivit în limbajul comun; o jumătate sau alta din ecuația vieții le alunecă și cade zgomotos la pământ. Curajos exprimat, își doresc fie ciorapi-plasă, fie bigudiuri. Ambele deodată îi stresează. Dincolo de asta se ascunde panica, ale cărei rădăcini trebuie probabil căutate la începuturile îndepărtate, confuze, ale speciei. Trebuie să presupunem că, undeva, pe Valea Neanderului, o maimuță femelă înzestrată cu puteri sexuale vulcanice trebuie să fi înghesuit un Cromagnon în peștera căptușită cu mușchi în care locuia, probabil ca la ofițerul stării civile, iar bietului Cromagnon i-o fi intrat o asemenea spaimă în oase, încât și astăzi e pregătit să o ia la fugă în orice moment.

Prin urmare, cum procedează o femeie care l-a întâlnit pe bărbatul visurilor ei? Să renunțe la numărul de femme fatale pentru a se încadra imediat în categoria locuință faimilală cu terasă și grădină în față? Din păcate, nu, nu funcționează chiar așa de simplu. O femeie care de la bun început ademenește cu bigudiurile, zgârcindu-se la nuri, nici măcar nu-și face apariția pe radarul erotic. E ca și cum n-ar exista. Și dacă totuși se înscrie cumva, absolut întâmplător, în raza vizuală, declanșează imediat instinctul primar de fugă al bărbatului (numit pe scurt IPFB în limbajul tehnic). De altfel, nimic nu este nou. William Shakespeare a știut să compună un cântecel despre IPFB încă din secolul al XVII-lea:

Sigh no more, ladies, sigh no more,

Men were deceivers ever;

One foot on sea and one on shore,

To one thing constant never;

Then sigh not so, but let them go,

And be you blithe and bonnie,

Converting all your sound of woe

Into hey nonny nonny.

Sing no more ditties, sing no more

Of dumps so dull and heavy,

The fraud of men was ever so,

Since summer fisrt was leavy.

Then sigh not so, but let them go etc.

Tradus în proză: "Nu mai oftați, doamnelor, nu mai oftați, bărbații au fost amăgitori dintotdeauna; cu un picior în mare și celălalt pe uscat, niciodată loiali unui singur lucru; atunci, nu mai oftați, lăsați-i să se ducă, fiți vesele și mulțumite și prefaceți-vă tânguiala în hohote de râs. Nu mai cântați melancolia, nu mai cântați tristețile neroade și apăsătoare; nestatornicia lor a fost așa mereu, de când crește vara frunză pe copaci. Nu mai oftați, etc." Oare totul să însemne, limpede, că dilema străveche a omenirii nu poate fi ocolită elegant? Oare femeile trebuie să se împace cu gândul ca domnii zămislirii sunt mereu prea slabi pentru zeițele-răscolitoare și prea nătângi pentru banale muritoare, din cotidian? Ei bine, nu, există totuși o soluție: doamnele să renunțe la visul lor despre bărbatul visurilor și să se combine cu otrepele despre care vorbeam la început. Și vor vedea ce vor păți.

De acord, totul este o generalizare nedreaptă. Nu toți purtătorii de cromozomi Y corespund schemei desenate aici. De netăgăduit, există totuși și bărbați care să nu fie nici scârboși, nici lași. Și li se spune călugări trapiști.

Ca să nu se supere nimeni, în continuare o să citez și fragmentul despre femei. Că doar nu or fi ele mai breze!